Atunci când simți ca nu mai poți, mai poți puțin! 🎈

Am sa va povestesc una din întâmplările de astăzi, întâmplări care din păcate devin din ce in ce mai normale pentru Matei si pentru noi.

Am participat astăzi la o onomastică a unui băiețel, m-am gândit sa-i pun lui Matei KAFO’s (orteze pentru picioare) de până sa plecam de acasă in felul acesta sa ajungem la grupul de copii si sa poată sa stea in picioare jucându-se cu ei. Zis si făcut însă oricât mi-as dori sa organizez si sa planific orice legat de Matei si de situata lui nu mereu planurile îmi ies.
Am ajuns acolo iar Matei a început sa se joaca puțin cu copii după care m-a rugat sa mergem afara pentru ca ar fi vrut sa se plimbe cu o mașinuța iar mai apoi sa se joace „de-a prinselea”… va reamintesc ca Matei nu poate sta deloc singur in picioare fără susținere, el poate face câțiva pasi cu cadrul postural si cu sau fără orteze.
I-am spus ca mergem afara si m-a rugat daca il pot tine de sub brat ca el sa “poată alerga” după băiatul a cărei zi de naștere o sărbătoaream.
Așa am si făcut însa dupa cateva minute mi-a spus ca nu mai vrea afara si sa intram in casa. Am stiut ce s-a întâmplat in sufletul lui așa ca am ales sa nu pun mai multe întrebări si sa ma conformez.
Am intrat in casa unde m-a rugat sa ii dau ortezele jos de pe picioare pentru ca voia sa stea jos pe covor si sa se joaca singur. L-am întrebat daca totul este bine si mi-a răspuns: „sunt bine mami, sunt bine … doar ca eu nu pot sa ma joc cu ei asa…mai bine ma joc aici singur si poate vor ei sa vina la mine”.
Ei bine… sufletul meu din nou si din nou a căzut, s-a sfărâmat in bucăți si a intrat la loc in piept.

Matei ma lasă de foarte multe ori fără cuvinte, ma uimește maturitatea de care da dovada la doar 3 ani si 9 luni.
I-am spus ca lucrurile din păcate nu sunt întotdeauna cum noi ne dorim însa, cu multa munca si disciplina vom putea si noi sa alergam într-o buna zi.

Îmi doresc, nădăjduiesc si ma rog sa-l vad pe Matei ca va face pași independenți într-o buna zi, îmi doresc sa știe ca din păcate nu toate lucrurile pot sta in puterea mea si a tatălui sau… si îmi mai doresc sa stie cat de multi oameni îl iubesc si isi doresc sa il vada mergând.

Va mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestei postări si va rog din nou sa fiți alături de noi si de Matei in drumul sau spre o viata independenta.

Cu respect si mulțumire,
Mama lui Matei